VII. Structurile de informaţii
Toate Serviciile președintelui
A fost unul din principalii beneficiari ai informațiilor strânse “pe teren” de serviciile secrete, de care s-a folosit pentru “cimentarea” justiției române, a relațiilor externe ale țării cu puterile occidentale, dar și a propriilor obiective și poziții politice. Încă de la instalarea în funcția prezidențială, Traian Băsescu şi-a făcut publice intenţiile în privința serviciilor de informaţii: să le reînnoiască garniturile de personal şi să le crească implicarea și eficiența. Ultimul obiectiv a venit însă la pachet și cu sporirea vizibilă a influenței acestora. La capătul celor zece ani în care au fost strunite de președintele Băsescu, tentaculele serviciilor sunt întinse în afara oricărei sfere de control civil.
Public, noul președinte al României anunța că își dorește, cu prioritate, întâlniri cu șefii serviciilor de informații pentru a da “un semnal de confort”. Un semnal că “schimbarea Preşedintelui nu înseamnă zdruncinarea sistemelor care au fost construite până acum”.
Dintre toate instituţiile statului, cel mai atașat a fost preşedintele de serviciile de informaţii. Principalul beneficiar al datelor colectate și sintetizate de acestea, Traian Băsescu și-a derulat cariera prezidențială în strânsă simbioză cu serviciile, mustrându-le, lăudându-le și strunindu-le parental de-a lungul celor două mandate.
În fiecare an, șeful statului a mers la prezentarea rapoartelor de activitate ale acestora, le-a susținut pretențiile bugetare și le-a investit cu datoria de “a-l informa pe președinte”. Iar în cele mai grele momente serviciile au fost alături de Traian Băsescu.
În 2012,de pildă, după ce fusese suspendat a doua oară din funcție, STS-ul a instalat la sediul de campanie al lui Traian Băsescu o linie specială, operativă, justificată public prin nevoia asigurării unei legături protejate cu SPP-ul.
Niciun alt serviciu secret nu i-a fost, însă, mai aproape președintelui decât SRI. În ziua de 28 decembrie 2004, la finalul declarației de presă prilejuite de vizita la SRI, prima făcută în noua calitate la vreo instituție a statului, Traian Băsescu spunea:
“Am cerut Serviciului Român de Informaţii să aibă comportamentul unui serviciu care are un singur stăpân, şi acest stăpân este şi stăpânul meu: poporul român”, Traian Băsescu, decembrie 2004
În 2010, la bilanțul instituției, Traian Băsescu nu-și mai ascundea o satisfacție aproape părintească:
„Am participat cu plăcere la bilanţul din acest an al Serviciului Român de Informaţii, cu atât mai mult cu cât el se suprapune cu împlinirea vârstei de 20 de ani a noului Serviciu. Este un serviciu care s-a transformat puternic, iar eu pot spune că am fost martorul evoluţiei Serviciului de când avea vârsta de 15 ani, era minor, şi până după majorat - iată, are astăzi 20 de ani -, şi o să-l mai observ până când va ajunge la maturitate, la 25 de ani”, Traian Băsescu, martie 2010
Unul din primele puncte de pe lista lui Traian Băsescu, odată ajuns la Cotroceni, a fost desecretizarea arhivelor fostei Securităţii, aflată în gestiunea SRI, şi predarea kilometrilor de dosare către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). De aici a pornit şi reformarea instituţiei, schimbarea garniturii vechi de ofițeri, promovarea tinerilor, trasarea unor obiective clare, toate convergând către întărirea instituţiei cu obiectivul subsecvent de consolidare a poziţiei preşedintelui.
Condimentată cu ieşiri picante, acuzaţii de implicare partizană, bănuieli de profit pentru Palatul Cotroceni şi de legături bolnăvicioase cu unii dintre actorii politici cheie, relaţia cu serviciile de informaţii a fost, oricum, mai puţin tumultoasă decât cea cu Legislativul şi Executivul. În timpul celor două mandate, președintele și-a construit o adevărată cazemată cu ajutorul SRI şi SIE, o cazemată din spatele căreia – susțin majoritatea surselor consultate – a putut mişca şi întoarce corabia politică după cum i-a fost prielnic.
Cronologic, relaţia cu instituţiile din zona serviciilor secrete s-a construit pe câteva borne: criza răpirii jurnaliştilor români în Irak, scandalul din jurul Grupului de Evidenţă al SRI din 2007, conturarea vulnerabilităţilor la adresa siguranței naţionale din seria “băieților deștepți din energie” ori a “campanilor de presă la comandă” în 2008 - 2009 şi semnalele de alarmă de la finalul celui de-al doilea mandat despre puterea aproape de necontrolat la care au ajuns serviciile.
Trăgând linie, după un deceniu petrecut de Traian Băsescu la Palatul Cotroceni, România dispune de niște servicii puternice, reformate la capitolul personal şi tehnică de colectare a informaţiei, aflate în rândul instituţiilor similare din ţările occidentale şi la standardele Alianţei Nord-Atlantice, dar capabile de o influență pe care statul n-o poate limita.
Controlul parlamentar asupra serviciilor de informații este doar formal – o spune însuşi preşedintele Băsescu, gestionarea interceptărilor obţinute pe mandate de siguranţă naţională (unul din elementele care au făcut posibile marile dosare de corupţie) e la graniţa libertăţilor constituţionale, iar tendinţa naturală de expansiune tentaculară e în creștere.
Un întreg sistem e construit pe încrederea că serviciile secrete nu-și vor depăși atribuțiile, transformându-se în actori capabili de influență politică, economică sau socială. Neîncrederea că o vor face sau că au făcut-o reușește să se strecoare foarte repede la sânul unei asemenea construcții instituționale.
“Depolitizarea” serviciilor şi noile obiective
Instantaneu de la prima ședință CSAT condusă de Traian Băsescu în calitate de președinte al României
În şedinţa din 28 februarie 2005 a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) – autoritatea responsabilă de organizarea şi coordonarea activităţilor care privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională, al cărei preşedinte este şeful statului – s-a decis atât declasificarea celebrei arhive “Dunărea”, aflate în custodia SIE, cât și predarea a două treimi din arhiva fostei Securități, gestionată de SRI, la CNSAS.
Cu două săptămâni înainte de această reuniune formală, şeful statului subliniase nevoia de deschidere a dosarelor moștenite din perioada comunistă aflate în custodia serviciilor secrete, satisfăcând astfel şi una dintre doleanţele societăţii civile care îl sprijinise în câştigarea alegerilor.
La o lună distanţă, Traian Băsescu solicita SRI să mărească și capacitatea de a da informaţie cu privire la traficul de droguri, de armament şi de persoane din zona Mării Negre, să iasă de sub suspiciunea că ar fi un continuator al fostei Securităţi şi să se angajeze activ în lupta împotriva terorismului şi a corupţiei la nivel înalt.
“În primul rând, am informat conducerea SRI asupra punctului meu de vedere cu privire la ameninţările la adresa siguranţei naţionale. Şi ele sunt două: terorismul şi corupţia la nivel înalt, cerând Serviciului Român de Informaţii să-şi adapteze activitatea în raport şi cu aceste două priorităţi. Am informat Serviciul Român de Informaţii că îi solicit o colaborare eficientă cu instituţiile statului care pot lupta împotriva corupţiei la nivel înalt. Şi mă refer aici la Parchetul Naţional Anticorupţie şi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie”, Traian Băsescu, 28 decembrie 2004
Aşa a început strânsa colaborare cu SRI, ale cărui informaţii s-au dovedit de multe ori utile preşedintelui în alegerile politice făcute. Pe de o parte ele s-au soldat cu evitarea unor numiri în funcţii publice ale unor persoane suspectate că fac parte din grupuri de interese sau că au un trecut discutabil. Pe de altă parte, unele mutări politice ale președintelui s-au realizat la umbra suspiciunii că întărirea SRI-ului i-a fost răsplătită prin interceptări ilegale ale telefoanelor unor parlamentari.
De-a lungul primilor ani la Cotroceni, preşedintele s-a ocupat îndeaproape de revigorarea SRI, intuind exact nevoile instituţiei, dar şi beneficiile pe care le poate avea de pe urma ei, atât pe plan extern, cât şi pe plan intern.
Un scurt schimb de replici dintr-un interviu acordat de Traian Băsescu, pe 12 aprilie 2005, postului de radio Mix FM.
Carol Sebastian: Domnule preşedinte, Gioni Popescu, pentru cei din presă generalul SRI, s-a pensionat. S-a pensionat el sau a fost pensionat?
Traian Băsescu: A fost pensionat.
Carol Sebastian: De ce?
Traian Băsescu: Pentru că, uşor-uşor, dintre adjuncţi, trebuie să facem loc unor ofiţeri mai tineri. Şi acest lucru v-aş ruga să-l observaţi şi de la Ziua SRI-ului, la care am participat, unde nu am făcut nicio avansare, în schimb, toate cele 20 de medalii şi ordine ale statului român au fost atribuite tinerei generaţii de ofiţeri. Numai maiori şi căpitani au fost decoraţi, ca un semn de speranţă pentru instituţie şi ca semn de atenţie care se dă generaţiei de ofiţeri noi ai Serviciului Român de Informaţii, fără însă a discredita sau a minimaliza importanţa ofiţerilor cu experienţă.
Liviu Mihaiu, jurnalist cu state vechi între cei care au scris frecvent şi vehement pe tema serviciilor secrete şi a infiltrării ofiţerilor acoperiţi în diverse domenii, dar mai ales în mass-media, crede că Traian Băsescu avea în vizor serviciile încă de dinainte de a se instala la Cotroceni. Potrivit lui, partea “hard” a mandatelor sale s-a bazat pe doi stâlpi: serviciile de informaţii şi sprijinul Statelor Unite, pe care l-a clamat de la bun început. Iar partea “soft”, adică discursul Cotroceniului, cuprindea mesaje de tipul: "Anticorupţia cu ţepele din Piaţa Victoriei" și "Să vină americanii!".
“În mandatul său s-a obţinut cea mai mare eficacitate în condamnarea corupţiei politice, dar, în acelaşi timp, cea mai mare poliţie politică din ultimii 25 de ani şi transformarea administraţiei României într-o juntă militară acoperită, ceea ce are şi va avea efecte extrem de toxice asupra statului şi principiilor sale de drept. Principiul a fost unul singur: ascultăm şi infiltrăm tot şi cu oricine, ocupăm tot şi vedem ce iese de-aici! A ieşit un singur lucru: criteriul de angajare în toate cele patru puteri în stat nu mai este doar cel politic, ci şi cel al apartenenţei la serviciile secrete”, Liviu Mihaiu
Noua garnitură, noile obligaţii
Și-n timp ce se vorbea despre transparentizarea serviciilor şi despre câştigarea încrederii poporului în instituţiile secrete, acestea se îndepărtau tot mai mult de posibilitatea aplicării unui control real asupra activității lor.
Prezent, în aprilie 2006, la bilanţul SRI pe 2005, preşedintele cerea conducerii instituţiei să rămână independentă, mai ales în teritoriu şi să nu intre în “nicio combinaţie cu niciun partid politic”. Apoi lăuda progresul din ultimul an, în care includea misiunile din Irak, demontarea reţelelor de trafic de persoane, de trafic de droguri şi cămătărie.
“Până la mandatul meu, indiferent cine a fost preşedintele României dupa revoluţie, serviciile de informaţii au fost un subiect tabu, pe care niciun preşedinte nu a avut curajul să le lanseze în dezbatere publică ca problemă de interes naţional.(..) Acest serviciu (SRI, n.r. )nu mai este la dispoziţia unei clici politice, a unui preşedinte care azi este şi peste patru sau cinci ani nu mai este. Acest serviciu a devenit într-adevăr unul care protejează interesele cetăţenilor”, Traian Băsescu, aprilie 2006
La finalul discursului, reitera sprijinul său pentru instituţie, comentând şi că aşteptările pentru 2006 erau mari, mai ales că 2005 “a fost proba că avem un serviciu de informaţii interne capabil să răspundă nevoii de protejare a cetăţenilor români”.
La preluarea şefiei ţării în fruntea SRI se regăsea Radu Timofte, care a făcut loc pe fondul scandalului fugii lui Omar Hayssam din România, în iulie 2006, interimatului adjunctului său, Florian Coldea. Despre ultimul presa a speculat frecvent că este unul dintre ofiţerii aflaţi în graţiile preşedintelui. În octombrie 2006, Traian Băsescu a făcut o mutare strategică, numind la conducerea SRI un civil din opoziţie, pe senatorul PSD George Maior.
Politologul Remus Ştefureac, fost consilier al lui George Maior şi fost membru în consiliul editorial al Revistei Române de Studii de Intelligence, publicație editată sub egida SRI, îşi aduce aminte de surpriza pe care a avut-o la alegerea lui Maior pentru cârma serviciului.
După opt ani de mandat, Ștefureac vede un serviciu reformat, cu “o poveste de succes recunoscută de partenerii din principalele state democratice”. Evoluţia SRI, conchide politologul, este datorată și lui George Maior, un om pe care îl caractizează ca fiind “integru şi credibil”.
În martie 2009, la bilanţul SRI pe anul anterior, nici Traian Băsescu nu făcea economie de felicitări la adresa lui George Maior pentru reformarea instituţiei. Președintele lăuda atunci schimbările din SRI, de la cele de personal la cele de colectare şi livrare a informaţiei, de tehnică şi de cooperare cu alte instituţii şi structuri.
Homeland de România. Episodul răpirii jurnaliştilor români în Irak
Răpirea a produs alertă maximă la vârful statului român, plasându-l pe Traian Băsescu în rolul celui care trebuia să salveze, într-un fel sau altul, situația. La Palatul Cotroceni a fost instituită imediat o celulă de criză, iar președintele, obișnuit cu situațiile - limită din perioada în care naviga oceanele lumii cu un petrolier de mare tonaj, a preluat rapid gestiunea.
Ce a urmat pare desprins dintr-un serial cu spioni. Omul de afaceri sirian Omar Hayssam a anunţat public că ar fi fost contactat de răpitori care cereau câte un milion de dolari răscumpărare pentru fiecare jurnalist. La scurt timp, însă, postul de televiziune Al Jazeera prezenta primele imagini cu jurnaliştii răpiţi, iar Marie-Jeanne Ion, fiica lui Vasile Ion, la acea dată preşedintele PSD Buzău, nu confirma ipoteza răscumpărării.
Cei trei jurnalişti au stat în captivitate 55 de zile şi au fost eliberaţi pe 22 mai, în urma intervenţiei comunităţii arabe şi islamice din România şi a şeicului saudit. Investigaţiile ulterioare au arătat că răpirea a fost pusă la cale chiar de Omar Hayssam şi de Mohamad Munaf.
Hayssam, care mai fusese cercetat şi reţinut pentru infracţiuni economice, era suspectat acum şi de terorism. Pe 30 iunie 2006 el a fugit din România la bordul unei nave, ajutat de proprietarul vasului şi de fraţii săi. Ca un efect de domino, fuga sa a determinat demisiile şefilor SRI, SIE şi DGIPI, respectiv Radu Timofte, Gheorghe Fulga şi Virgil Ardelean, dar şi a procurorului general al României din acea vreme, Ilie Botoş.
“S-a creat o situaţie de două ori penibilă: o dată pentru că un om acuzat de terorism a reuşit să plece şi a doua oară pentru că fiecare instituţie încearcă să arate cât de lipsită de responsabilităţi este în această chestiune”, Traian Băsescu, 26 iulie 2006
Omar Hayssam a fost dat în urmărire generală la nivel naţional şi internaţional, în baza unui mandat de arestare emis în iulie 2006. Între 14 august şi 18 septembrie, potrivit dosarului în care Haysssam a fost acuzat de terorism, SRI a înregistrat discuţii telefonice între sirian şi procurorul DIICOT care l-a deferit justiţiei în cadrul cărora Hayssam se lăuda că a plecat din România "ca un domn, cu capul sus, la costum, aranjat, parfumat", cu ajutorul unui paşaport cu identitate falsă şi alt "look", de pe Otopeni.
În martie 2008, preşedintele Traian Băsescu atrăgea atenţia, la bilanţul Ministerului Public, că a fost foarte mediatizat faptul că "un terorist", respectiv Omar Hayssam, a plecat din ţară "ca un boier", când de fapt el plecase "târându-se printre oi".
“Nu confirm, nu confirm, nu confirm”
Apoi a urmat tirada:
"Nu confirm că Omar Hayssam a fost preluat din Siria. Nu confirm că a fost repatriat cu un avion al Armatei Române. Nu confirm că a fost repatriat în baza unui acord de extrădare."
"Când a plecat din România, Hayssam nu avea mandat de a nu părăsi ţara. Nu discut de ce. Nu se ceruse vreun sistem de supraveghere al unei instituţii."
"Felicit instituţiile implicate în efort, în aceşti cinci ani, sunt singurele care nu vorbesc şi nu fac declaraţii publice."
"Din acest moment, în problema Omar Hayssam am conştiinţa împăcată că s-a făcut tot ce trebuie pentru ca justiţia să fie îndeplinită."
Grupul de Evidenţă SRI. Acuzațiile
Claudiu Săftoiu (centru) la investirea sa în funcția de director al SIE, octombrie 2006
În septembrie 2007, la nouă luni după integrarea europeană a României, Mugur Ciuvică, fost consilier prezidenţial al lui Emil Constantinescu, aprindea fitilul unui scandal în care era implicat şi SRI. El acuza instituţia că face poliţie politică, susţinând că una dintre unităţile ei – Grupul de Evidenţă – spionează partidele politice şi parlamentarii români, iar informaţiile ajung la preşedintele Traian Băsescu.
Informaţiile la care făcea referire Ciuvică erau despre schimbarea lui Victor Ponta din funcţia de secretar al Camerei Deputaţilor şi despre disputele din PSD, dublate însă de suspiciunea că telefoanele mai multor parlamentari – printre care liberala Norica Nicolai – ar fi ascultate ilegal.
Chemat în faţa comisiei de control din Parlament, George Maior declara că “nu au existat monitorizări asupra senatorului Norica Nicolai sau asupra unui partid politic oricare ar fi acela" şi respingea orice suspiciuni legate de presupuse activităţi de poliţie politică ale serviciului.
Maior recunoștea totuși existența Grupului de Evidenţă, o unitate creată în 2002 de fostul director Radu Timofte, care se ocupa de ofiţerii acoperiţi ai serviciului. Ciuvică acuza că notele de informare trimise preşedintelui erau semnate de prim-adjunctul directorului SRI, Florian Coldea, care avea în subordine această unitate.
Asupra lui Coldea, bănuit că este unul dintre apropiaţii preşedintelui, mai plana o acuzaţie. Despre el s-a scris că, înainte de referendumul ce a urmat primei suspendări din funcție a preşedintelui, ar fi solicitat date din arhiva SRI despre judecătorii Curţii Constituţionale.
Problema ascultării telefoanelor nu era deloc nouă, ba chiar se soldase în primăvara anului 2007 cu demisia unui șef de serviciu secret, în speță a lui Claudiu Săftoiu de la SIE. În fața comisiei parlamentare de anchetă care avea să propună suspendarea din funcție a președintelui Băsescu, directorul Informațiilor Externe declara în martie 2007 că aprobase interceptări telefonice fără a avea o bază legală.
Șeful SIE susținea, inclusiv spre uluirea membrilor comisiei de anchetă, că serviciul pe care-l conducea deține tehnică de interceptare și o folosise în baza unor mandate emise de procurori. Potrivit legii, doar SRI poate face interceptări, iar pentru derularea lor e obligatoriu un mandat judecătoresc.
După doar câteva zile, în vârtejul creat, Săftoiu ieșea public cu argumentul interpretării eronate a declarațiilor sale, apoi își depunea demisia din funcție, fără a avansa vreun motiv concret.
Doi ani mai târziu, în plină campanie pentru prezidențialele din 2009, președintele Băsescu tranșa subiectul arătând că fusese “căciula mai mare decât putea să ducă capul domnului șef de serviciu secret” și că însăși numirea lui Săftoiu la SIE fusese o eroare, imputabilă soției acestuia, fostul consilier prezidențial Adriana Săftoiu.
“După ce te-a luat cineva dintr-un purtător de cuvant, te-a făcut ministru - consilier prezidențial este rang de ministru -, ți-a poftit suflețelul să-ți fie soțul șef de serviciu secret, ți l-a făcut președintele șef de serviciu secret … și când constați că e caciula mai mare decât poate să ducă capul domnului șef de serviciu secret, să te superi că ți l-a schimbat. Păi cine l-a pus să vorbească prostii?”, Traian Băsescu, noiembrie 2009
Interceptările pe mandate de siguranţă naţională
Cifrele invocate de Alina Mungiu-Pippidi sunt aproximări ironice pentru că, oficial, nu există un număr al acestor mandate asumat anual de Înalta Curte. Deci, aşa cum punctează Laura Ştefan, expert anticorupţie în cadrul think-tank-ului ExpertForum, nu putem şti dacă vorbim de 2.000, 10.000 sau 100.000 de mandate.
“Lipsa unor informaţii clare pe această chestiune este în sine o problemă din perspectiva transparentizării activităţii serviciilor”, explică ea, amintindu-şi de un proces intentat de Monica Macovei Parchetului General, înainte de 2004, pe motivul refuzului de a face publică această cifră, pe care Parchetul o consideră informaţie secretă. Instanţa a decis că informaţia e publică şi că trebuie pusă la dispoziţia cetăţenilor, dar nici până astăzi nu se întâmplă asta în rapoartele oficiale.
Laura Ştefan crede în necesitatea existenţei în legislaţia naţională a acestui instrument care permite serviciilor de informaţii să intercepteze conversaţii în timp real, în încercarea de a preveni atacurile la adresa siguranţei naţionale. Mandatele sunt aprobate de un judecător al Înaltei Curţi la propunerea Procurorului General al României, ceea ce se traduce printr-o răspundere ridicată a justiţiei în procedura de autorizare a interceptărilor pe motive de siguranţă naţională.
“Lor le revine şi datoria de a se asigura că acest mecanism este folosit cu precauţia necesară în cazul tuturor măsurilor invazive din perspectiva vieţii private, punându-se mereu în balanţă nevoia de a proteja siguranţa naţională cu nevoia de a proteja viaţa privată”, explică Laura Ştefan.
Rolul primordial al interceptărilor pe siguranţa naţională este acela de a asigura protecţia ţării în faţa atacurilor la siguranţa ei, doar în subsidiar punându-se problema utilizării lor pentru a combate fenomenul infracţional, mai punctează ea, completând că, în măsura în care din aceste interceptări rezultă încălcări grave ale legii Codul de Procedură Penală e permisă utilizarea lor ca probe în procesul penal.
Ion Stan (foto), parlamentar şi fost membru în comisia de control a SRI, admite contribuţia serviciilor la ceea ce el numeşte una dintre cele mai importante ameninţări curente – corupţia. “Marea majoritate a dosarelor de corupţie au la bază informaţii furnizate de Servicii”, afirmă deputatul, alimentând imaginea deja conturată public a organismelor anticorupție, de “divizii penale ale Serviciului Român de Informații”.
Totuși, bilanțul DNA pe anul 2014 contrazice ipoteza. Recent, procurorul-șef al instituției, Laura Codruța Kovesi, a declarat că sesizările și denunțurile de la cetățeni au crescut substanțial față de anii anteriori. Din peste 4500 de dosare în aproape 1700 cercetările au fost pornite ca urmare a sesizărilor și denunţurilor venite de la persoane fizice sau juridice private, iar 41% din cazuri au fost constituite ca urmare a sesizărilor unor instituţii publice, altele decât serviciile de informaţii.
Instrumente de cimentare a relaţiilor cu SUA
“Esenţialmente se poate spune că, fără sau cu Traian Băsescu în decor, dacă vorbim despre lucruri importante pe plan internaţional – cum ar fi ceea ce americanii numeau acum câţiva ani ‘the war on terror’ – una peste alta, serviciile secrete româneşti şi-au făcut treaba”, crede Florin Diaconu.
Iar această treabă se traduce şi prin cimentarea relaţiilor externe cu Statele Unite ale Americii, partener strategic al României de când aceasta a devenit membră NATO. Relaţia României cu SUA s-a consolidat şi pe fondul refuzului Turciei de a pune la dispoziţia americanilor baza de la Incirlik, în 2003, când preşedintele Bush pornea ofensiva contra lui Saddam Hussein. România şi Bulgaria au fost cele mai bune substitute.
Integrarea în UE şi NATO, mai spune Diaconu, a scos România dintr-o zonă gri unde se puteau întâmpla multe derapaje şi a vârât-o într-o zonă de ceva mai mare predictibilitate, unde funcţionează garanţii suplimentare şi seturi de cereri suplimentare: e ca atunci când intri într-un club, trebuie să te comporţi ca membrii lui, ceea ce te îndeamnă să faci nişte eforturi speciale.
“E absolut limpede că e o Românie care contează mai mult pe plan internaţional decât în urmă cu câţiva ani şi cred că va continua să menţină o poziţie mai specială decât acum 15-20 de ani”, conchide el.
Jurnalistul Liviu Mihaiu identifică de-a lungul celor două mandate prezidențiale ale lui Traian Băsescu un tipar pe care îl numeşte "double job description" şi care, crede el, face din România cel mai corupt şi mai ineficient stat din Uniunea Europeană.
Potrivit lui, moştenirea pe care o lasă Traian Băsescu următorului şef de stat în ceea ce priveşte relaţia cu serviciile are două direcţii de combătut: controlul parlamentar al serviciilor – care, la ora asta, există doar formal și funcţionează în sens invers, adică al serviciilor asupra statului – și ajustarea dimensiunilor și bugetelor serviciilor la o medie europenă.
Laura Ştefan remarcă faptul că, în cele două mandate, Traian Băsescu a lăudat constant serviciile de informaţii, până la momentul campaniei electorale de anul acesta, când, pe fondul candidaturii lui Teodor Meleşcanu, şeful SIE, şi al scandalului legat de hotărârea de guvern care extindea protecţia acordată ofiţerilor şi la cei care şi-au încetat raporturile cu SIE, preşedintele a început să îşi exprime îngrijorarea faţă de lipsa unui control civil asupra serviciilor.
“În timpul meu s-a investit enorm în creşterea serviciilor de a-şi îndeplini misiunea. Soluţiile de control asupra serviciilor sunt mult prea slabe faţă de forţa pe care serviciile o au (..) Nu cumva să ajungem la situaţia în care serviciile ar putea controla fie Guvern, fie vreo comisie parlamentară, fie mai ştiu eu ce”, Traian Băsescu, octombrie 2014
Şi Ion Stan, deputat şi fost membru în comisia parlamentară responsabilă cu controlul serviciilor, remarcă lipsa unui control proporţional cu dezvoltarea şi performanţa serviciilor. “Mecanismele au rămas la nivelul anului 1993, controlul parlamentar fiind doar unul formal, în condiţiile în care serviciile au devenit foarte puternice”. El crede că trebuie reconsiderată legislaţia privind siguranţa naţională, dar şi cea care reglementează activitatea serviciilor.
O astfel de lege, mai spune Stan, ar urmări atât respectarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale, cât şi folosirea cât mai bună a fondurilor şi ar face posibilă reducerea suspiciunilor privind numărul prea mare de ofiţeri acoperiţi sau încălcări ale drepturilor prin interceptarea convorbirilor telefonice.
“Misiunea mea a fost să le fac foarte puternice, misiunea următorului este să le şi controleze. (...) Trebuie prevenită orice tentaţie a unui şef de serviciu secret să intre în jocuri politice pentru că el intră cu toată forţa serviciului”, Traian Băsescu, octombrie 2014
Au un fundament real suspiciunile care însoțesc evaluarea moștenirii Băsescu din zona serviciilor de informații și a siguranței naționale? Părerile sunt împărțite.
“Cred, de exemplu, că n-a intervenit niciodată direct să zică: Băi, luați-l pe ăla și nu-l luați pe celălalt! Și că procurorii dacă s-au abținut să-i instrumenteze dosar Elenei Udrea, s-au abținut fiindcă sunt oameni numiți sub mandatul lui, nu era nevoie să intervină la ei direct. Serviciul secret știe și el pe cine să n-asculte, că trăim într-o societate în care întotdeauna știi ce ai de făcut. Asta vine din timpul comunismului”, Alina Mungiu-Pippidi
“Nu ştiu în ce măsură se poate susţine cu argumente suficiente că vreunul dintre preşedinţii postdecembrişti ai României a utilizat în chip masiv serviciile în folos propriu şi nici nu cred că ar fi posibilă o astfel de afacere din raţiuni extrem de simple: peisajul uman din interiorul serviciilor s-a modificat substanţial, cât s-a putut desigur. Sunt alţi oameni, de altă vârstă”, Florin Diaconu, conferenţiar în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti
Moştenirea "băieţilor deştepţi"
Traian Băsescu a venit la putere pe un solid mesaj antiprivatizare şi a blocat toate privatizările din domeniul energetic, declară Ana Otilia Nuţu, expert în energie al think-tank-ului ExpertForum.
Existaseră scandaluri legate de unele privatizări din sectorul energetic, cum ar fi Enel sau Petrom, dar problema mare este că, încă din primul mandat al lui Băsescu, nu s-au mai făcut deloc privatizări, nici măcar în domeniul producţiei de energie. Aşa s-a putut crea contextul în care Hidroelectrica să vândă energie foarte ieftin şi să piardă bani. Şi în acest context au putut prolifera câţiva particulari, numiţi chiar de preşedinte “băieţii deştepţi”.
Aceştia ar fi, de fapt, trader-ii de pe piaţa de energie, firme care au contracte directe de achiziţie a energiei de la Hidroelectrica, la preţuri mici. Hidroelectrica livrează 70% din energia pe care o produce către "băieţii deştepţi", ale căror contracte expiră în intervalul 2014-2018.
Cine a semnat
Legenda “băieţilor deştepţi” din energie a fost una dintre temele de campanie ale preşedintelui în mod constant, dar și una din zonele pe care serviciile de informații au eșuat să o transparentizeze, în ciuda mandatului clar avut în acest sens.
De exemplu, în 2011 Traian Băsescu declara că aceste contracte au fost prima oară facute în timpul lui Dan Ioan Popescu, la începutul anilor 2000 şi prelungite de Varujan Vosganian din 2008 până în 2014, apoi de Adriean Videanu încă o dată, cu modificarea condiţiilor de plată până în 2018.
Preşedintele a cerut şi implicarea Comisiei Europene în verificarea acestor contracte şi în “descâlcirea” lor. Şi procurorii au căutat să descurce iţele într-un amplu dosar – în care a fost condamnat la închisoare fostul ministru Codruţ Sereş şi câţiva foşti directori ai Hidroelectrica.
Magistrații au stabilit că mamutul de stat a cumpărat energie scumpă produsă de termocentrale şi a vândut-o ieftin către trader-ii de energie electrică în baza unor contracte păguboase. Aceste contracte au stat şi la baza intrării în insolvenţă a companiei Hidroelectrica în 2013.
Ce moştenire ne lasă Traian Băsescu în sectorul energetic?
“A zbârcit-o serios aici, a creat o atmosferă antiprivatizare, a blocat privatizările tocmai când începeau să se facă şi exact când ar fi fost necesare ca să mai scoată sistemul din mlaştina în care e”, Ana Otilia Nuţu
Inversarea controlului
“Serviciile au devenit extrem de puternice şi performante şi tentaţia oricărui serviciu este să acapereze cât mai mult control şi cât mai multă influenţă”, a declarat toamna aceasta Traian Băsescu, explicând didactic, pe litera legii, că acea modificare operată de premierul Ponta ar fi trebuit să treacă şi prin avizarea CSAT.
Şeful statului a mai susţinut că unicul scop al modificării respectivei hotărâri de guvern a fost să îl protejeze pe Victor Ponta. Potrivit președintelui, premierul ar fi fost în perioada în care lucra ca procuror ofiţer acoperit al SIE. Preşedinţia a întrebat SIE oficial dacă vreunul dintre membrii Guvernului a avut calitatea de ofiţer sub acoperire, de aici s-a pornit un schimb de misive în care cei doi şefi s-au bătut în litera legii şi totul a culminat cu un întreg scandal mediatic pe subiect.
Preşedintele l-a acuzat pe Teodor Meleşcanu că a vrut făţiş să dezinformeze şi că a creat un precedent de neacceptat în relaţia dintre un serviciu secret şi preşedintele României.
“Preşedintelui nu poţi să îi refuzi o informaţie pe care o deţii, iar tu director decizi că nu i-o pui la dispoziţie, cu atât mai mult cu cât această informaţie îmi era utilă pentru că era vorba de Guvern”, a spus şeful statului comentând că “Meleşcanu a încălcat legea şi a târât după interesele sale şi ale premierului un serviciu excepţional, care este unul dintre cele mai bune servicii din lume. Păcat că un om politic cel puţin neinspirat a participat la un demers care a pus serviciul într-o situaţie foarte proastă”.
Note finale
“Relaţia lui Traian Băsescu cu serviciile a fost constituţională, iar detaliile se trec sub tăcere în intelligence”, Vasile Dâncu, sociolog
"Faptul că serviciile de informaţii sunt mai eficiente este confirmat şi de îmbunătăţirea imaginii acestor instituţii, evaluată pozitiv de opinia publică. În 10 ani, încrederea românilor în servicii s-a triplat. În SRI, de exemplu, încrederea a crescut de la 15% -17%, în urma cu 10 ani, la peste 50% în prezent”, Remus Ştefureac, politolog
“Mai există o problemă în România, noi avem destul de multe servicii în raport cu alte ţări şi se mai întâmplă suprapuneri, există paralelisme şi, de ce să nu o recunoaştem, chiar şi competiţie între ele”, Ion Stan, parlamentar
“Ca om de interior al sistemului, preşedintele a știut că nu există putere reală fără servicii secrete. Nu era el omul destinat să fie înfrânt de servicii, el fiind reprezentantul sistemului în mai multe operaţiuni înainte și după ‘89. Și așa a fost: toate mandatele sale au fost sprijinite de establishmentul agenţiilor de informaţii, care servicii secrete au fost aduse la dimensiunea cea mai mare din Europa și pe locul II în lume ca angajaţi și colaboratori ai serviciilor secrete la suta de mii de locuitori”, Liviu Mihaiu, jurnalist şi activist
| Serviciu | Directorii SRI și SIE din mandatele lui Traian Băsescu | Perioada |
|---|---|---|
| SRI | ||
| Radu Timofte | 7 februarie 2001 - 20 iulie 2006 | |
| Florian Coldea (interimar) | 20 iulie - 4 octombrie 2006 | |
| George Maior | 4 octombrie 2006 - prezent | |
| SIE | ||
| Gheorghe Fulga | 12 februarie 2001 - 20 iulie 2006 | |
| Silviu Predoiu (interimar) | 20 iulie 2006 - 4 octombrie 2006 | |
| Claudiu Săftoiu | 4 octombrie 2006 - 19 martie 2007 | |
| Silviu Predoiu (interimar) | 19 martie - 5 decembrie 2007 | |
| Mihai Răzvan Ungureanu | 5 decembrie 2007 - 8 februarie 2012 | |
| Silviu Predoiu (interimar) | 8 februarie 2012 - 27 februarie 2012 | |
| Teodor Meleșcanu | 27 februarie 2012 - 22 septembrie 2014 | |
| Silviu Predoiu (interimar) | 22 septembrie 2014 - prezent |